Mircea Toma, Președintele Activewatch vorbește despre program
Eram la Cluj-Napoca cu prilejul unei întâlniri de promovare a burselor potențialilor candidați. Invitată să-și relateze experiența de bursieră, una dintre studente a evocat un episod din copilăria ei și a povestit despre insistența cu care bunica ei încerca să o convingă să nu meargă la școală:
„fata mea, nu merge că n-are rost: românii sunt mai deștepți, n-ai ce să cauți tu acolo”. Nesupunerea a fost una dintre cheile succesului tinerei, dar argumentul bunicii are forță emblematică pentru o problemă pe care programul nostru și-a propus să o atace: aspirația profesională a copiilor romi.
Ce răspunsuri își permit copii romi să dea la întrebarea „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”. Speranța are nevoie de repere, de câteva exemple de reușită. Cunoașteți vreun medic rom? Noi nu am găsit niciunul care să-și asume identitatea etnică de rom. Oare mai are rost să-ți înalți privirea la înălțimea acestei profesii dacă nu există nici un co-etnic care să fi răzbit atât de sus? S-ar schimba ceva dacă ar apărea o generație de profesioniști romi în domeniul medical?
Proiectul nostru s-a născut din dorința de a elibera visele copiilor romi de neîncredere. Și iată că astăzi există câteva sute de tineri care se apropie de
un statut profesional de prestigiu. Două sunt condițiile necesare pentru ca ei să devină locomotive de aspirație profesională. Una este să fie buni profesioniști - de aceea programul nostru îi ajută cu burse numai pe acei studenți care au rezultate bune și foarte bune. Cealaltă este să rămână romi. Sunt convins că așa cum există peste un milion de romi absorbiți în populația generală, - romi deveniți români sau maghiari sau turci sau orice altceva – există și medici care „au fost” romi. Ei bine, speranța noastră este ca bursierii noștri să rămână romi și după ce vor avea un statut profesional de prestigiu. Copiii lipsiți de speranțe au nevoie să le arate bunicilor lor că există medici romi.
„fata mea, nu merge că n-are rost: românii sunt mai deștepți, n-ai ce să cauți tu acolo”. Nesupunerea a fost una dintre cheile succesului tinerei, dar argumentul bunicii are forță emblematică pentru o problemă pe care programul nostru și-a propus să o atace: aspirația profesională a copiilor romi.
Ce răspunsuri își permit copii romi să dea la întrebarea „Ce vrei să te faci când o să fii mare?”. Speranța are nevoie de repere, de câteva exemple de reușită. Cunoașteți vreun medic rom? Noi nu am găsit niciunul care să-și asume identitatea etnică de rom. Oare mai are rost să-ți înalți privirea la înălțimea acestei profesii dacă nu există nici un co-etnic care să fi răzbit atât de sus? S-ar schimba ceva dacă ar apărea o generație de profesioniști romi în domeniul medical?
Proiectul nostru s-a născut din dorința de a elibera visele copiilor romi de neîncredere. Și iată că astăzi există câteva sute de tineri care se apropie de
un statut profesional de prestigiu. Două sunt condițiile necesare pentru ca ei să devină locomotive de aspirație profesională. Una este să fie buni profesioniști - de aceea programul nostru îi ajută cu burse numai pe acei studenți care au rezultate bune și foarte bune. Cealaltă este să rămână romi. Sunt convins că așa cum există peste un milion de romi absorbiți în populația generală, - romi deveniți români sau maghiari sau turci sau orice altceva – există și medici care „au fost” romi. Ei bine, speranța noastră este ca bursierii noștri să rămână romi și după ce vor avea un statut profesional de prestigiu. Copiii lipsiți de speranțe au nevoie să le arate bunicilor lor că există medici romi.
